“Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta
este un schimb, dar nu este iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai
mult: aici incepe iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e
cantecul iubirii.” Liviu Rebreanu
Exista credinta ca avem dreptul sa fim
fericiti. Oamenii inca mai cred in dragoste, in idea ca totul este permis cand
iubesti, cred intr-o iubire egoista, bazata pe sacrificii si nefericire. Nu e
vorba despre imperfectiuni ci despre alegeri, justificari, nevoia disperata de
a te ascunde in spatele unor clisee.
Indiferent cum debuteaza povestea, daca
ajungi sa te indragostesti incepi sa te intrebi ce reprezinti pentru el, cum le
vorbeste despre tine prietenilor, cum te defineste. Incepe sa iti pese si
doresti din ce in ce mai mult de la el.
Exista mai multe tipuri de povesti de
dragoste. Cea mai simpla este legatura “win-win”. Statutul este mai putin
important cat timp partenerii se utilizeaza reciproc cu sau fara sustinere
financiara. Povestea se complica daca vrei sa depasesti stadiul de prietena, amanta
sau relatie extraconjugala. Acum incepe lupta; iti trebuie rabdare, curaj, se
foloseste manipularea emotionala, etc… Ceea ce primesti se poate reduce la doua
fraze.
“Sunt alaturi de tine”, este o expresie
potrivita pentru un necrolog. Nu iti cere nimic dar nici nu iti da. Nu te
implica, nu te include in nimic, doar te tine aproape (poate de rezerva), ca si
cum ai fi paralizata, in asteptarea unui semn, a unui apel, a unui mesaj care
sa iti rezolve cat de cat nelinistea. Este alaturi de tine asa cum sunt oamenii
care trec pe langa tine pe strada, sau oriunde te-ai afla. Viata merge mai
departe, fara emotii, fara implicare. Dincolo de “sunt alaturi de tine”, vine
“in pricipiu…..”. Un fel de: sa vad daca am chef sa ma misc, daca nu apare
altceva…. Si toate astea in timp ce tu astepti ca cineva sa rastoarne pamantul
pentru tine.
Oamenii fac o gramada de prostii amagindu-se
ca daruiesc neconditionat, cand in realitate nu fac altceva decat sa amane
decontul “facturii”. Cat timp dragostea este confundata cu nevoia de atentie,
de implinire, de ne-singuratate, ajungem sa credem ca este o boala de care avem
nevoie sa fim vindecati. Marile iubiri
nu sunt exceptii dar ele vin cu un pret.
Ca o concluzie, un citat din Octavian Paler:
“Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta
sa dispara tor ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc
sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte
cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat.”
Si un sfat : daca
te-ai indragostit, trebuie sa te pregatesti sa iti asumi statutul de femeie
parasita.
O particica din viata unui indragostit:
1.Ma trezesc.
2.Ies din
casa.
3.O vad.
4.Ma duc spre
ea si o imbratisez.
5.O sarut.
Bine, bine, dar ordinea corecta este…2, 3,
4, 5, 1…..
