“Iubirea pare sa fie ca un medicament; este ceruta doar de
cei in suferinta “– Osho
Folosim cuvantul “iubire “ de cele
maimulte ori ca sinonim pentru atasament, dorinta sexuala, pasiune, dependenta,
control, aventura, etc.. Atunci cand
intram intr-o relatie o facem pentru ca dorim sa impartasim aumite sentimente :
sa ne amuzam, sa ne simtim bine, sa ne
justificam propria existenta alaturi de cineva care sa aiba nevoie de noi. Avem
tendinta de a cauta in celalalt calitatile care ne lipsesc, dar cand nu ne simtim confortabil ii criticam
pentru felul lor de a fi. Cand ne indragostim credem ca am gasit bucuria si
sensul vietii. Suntem gata sa comunicam pe orice tema , suntem amuzanti,
darnici, atragatori in dorinta de a ne simti in siguranta unul cu celalalt. Indiferent ce ii uneste pe doi oameni , trebuie
sa acceptam ca exista doua realitati ,
doua lumi diferite intr-o masura mai mica
sau mai mare. Realitatea celuilalt nu
poate fi identica cu a noastra, dar ea trebuie inteleasa, acceptata si valorizata. Dialogul si
comunicarea, sunt surse de cunoastere iar adevarata iubire ne ajuta sa fim deschisi,
fara dusmanie si posesivitate, fara sa judecam si sa invinuim .
Viata
noastra e plina de rani profunde, multe dintre ele avand originea in copilarie.
Ea nu este rodul hazardului ci este
rezultatul a tot ceea ce transmiti prin intermediul gandurilor, cuvintelor,
credintelor si emotiilor tale. Obiectivele nu sunt atat de importante cum este drumul pe care il faci
pentru atingerea lor. Suisuri,
coborasuri, placeri, dureri, eforturi sau distractii, toate sunt lectii si adevarata lor valoare care nu poate fi
inlocuita cu nimic. Familia si societatea in care traim ne spune ce avem de
facut pentru a fi fericiti, ce meserie sa alegem, ce partener ni se potriveste,
etc.. Sunt obiective sau trairi care de cele mai multe ori nu ne apartin ele
fiind cauza dezamagirilor noastre. Atunci
incepem sa simtim nevoia de a intelege
ce ni se intampla, cautam sa nu fim singuri si astfel intram intr-un cerc vicios al asteptarilor,
dorintelor, atasamentelor.... Cautam iubirea
pentru a ne alina suferinta .
Fiecare
nevoie neimplinita provoaca frica si durere , iar echilibrul dispare. Deziluziile duc la furie si teama ca nu putem supravietui fara
iubirea si siguranta tocmai pierdute. Cand
cei de langa noi nu mai corespund nevoilor noastre schimbam tactica pentru a recarstiga
iubirea. Atunci isi face aparitia
plansul, evitarea, critica, intimidarea, manipularea si in final negocierea
pentru a obtine mai mult timp, mai multa iubire si mai multe recompense.
Fiecare are datoria de a-si defini
fericirea personala, lasand deoparte
sfaturile si indemnurile primite. Interdictiile
si limitarile sunt o forma de inchisoare cu ziduri invizibile. Cum poti fi
fericit in inchisoare?
Fiecare stie ce anume il face fericit , isi
cunoaste dorintele si nevoile spre satisfacerea carora trebuie sa isi orienteze
viata . Ai curajul si actioneaza cum iti dicteaza inma si intuitia. Nu ai prea mult timp la dispozitie, asa ca
nu-l pierde traind viata altcuiva.
Iata decizia
unei femei care se pare ca stie ce vrea :
Gheorghe pe
patul de spital o astepta pe nevasta-sa. Intr-un tarziu apare si ea.
- Gheo, sa
iti povestesc ce mi s-a intamplat. Am urcat in taxi si pe drum mi-am adus
aminte ca am uitat portofelul.
- Si te-ai
intors?
- Nu, ar fi
durat prea mult, iar taximetristul a spus ca nu e o problema, ca o sa ne
descurcam. La un moment dat a tras pe dreapta si mi-a spus: “ce alegi? imi
canti un cantec sau facem sex?”
- Ce
obraznic, iubito…. si ce cantec i-ai cantat?
- Pai, ma, Gheo… tu pe patul de spital si eu sa am chef de
cantat??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu