Iubirea ca atitudine si orientare a caracterului.

   “Daca cineva s-a sacrificat pentru ca eu sa fiu fericit acum, atunci eu sunt mai nefericit decat el, fiinca nu inteleg sa-mi cladesc existenta pe un cimitir.” – Emil Cioran – “Pe culmile disperarii”

    Orice relatie de cuplu, are ca fundament iubirea. De multe ori iubirea este confundata cu atasamentul, care de fapt este o frica de a nu pierde acest parteneriat. O relatie este ceva dinamic, deci in miscare si asta inseamna ca nu poti impune niste reguli stricte si permanente.

     Cand partenerii sunt asemanatori, totul este minunat la inceput, intelegerea este perfecta. Fiind atat de asemanatori au si defecte comune (care pentru ei sunt greu de acceptat si de depasit) , ceea ce face ca relatia sa stagneze. Ambii devin foarte nefericiti , apar problemele si inevitabil se va vorbi de despartire.

     Daca partenerii sunt diferiti , ei vor incerca sa se sculte, sa se inteleaga, ceea ce de multe ori poate duce la o evolutie favorabila a relatiei pe termen lung.

     Majoritatea relatiilor au momente conflictuale. Cand doi oameni raman impreuna pentru toata viata nu este obligatoriu ca intre ei exista iubire. Teama de singuratate, teama ca nu poti gasi un inlocuitor mai bun, obisnuinta, pot tine partenerii impreuna chiar pe fondul unei relatii zbuciumate. De fapt este vorba de un troc: tu imi dai mie asta si eu te recompensez cu asta. Astfel de persone vor cauta pe cineva care sa le dea mai mult, sa le satisfaca nevoile emotionale si nu numai.

     In stadiul asta se poate vorbi de postura de print sau cersetor in iubire. Printul are tot ce ii trebuie si poate darui si altora, iar cersetorul, este cel cu multe nevoi nesatisfacute care cauta salvarea in celalalt.

     Estista iubiri diferite pe toate planurile. Cea mai des intalnita este indragostirea sau atractia sexuala. Dureaza o perioada, apoi cand intensitatea dorintei scade, omul cauta un partener nou, pentru a retrai momentele de maxima intensitate.

     Se poate spune ca exista iubire superioara si iubire inferioara. Cea inferioara este bazata pe atractie sexuala, gelozie, posesivitate, indragostiri pasionale repetate. Cea superioara este dominata de acceptare neconditionata si implinire sufleteasca.

     Despartirile se pot produce in ambele cazuri. Unii se urasc, se cearta, cauta sa se distruga reciproc, unii se pot confrunta cu sevraje asemeni celor dependent de droguri, in timp ce ceilalti , pe care i-a unit iubirea superioara, raman in relatii excelente chiar si pentru tot restul vietii.

     Oricat de dureroase ar fi experientele iubirii ele nu trebuiesc evitate. Cea mai mare crestere posibila este atunci cand aplici simultan iubirea, iertarea si renuntarea . Unii iarta pentru ca inca iubesc si ar durea prea tare sa plece. Altii nu iarta pentru ca inca iubesc si ar durea prea tare sa ramana. Unii pretend ca totul e bine si de fapt toti pretindem asta. Unii mint ca sa nu faca rau. Altii spun adevarul ca sa nu faca rau mai tarziu. Unii cred ca s-a terminat. Altii stiu sigur asta. Unii se topesc de dor. Altii nu indraznesc sa o faca. Iubirea nu este numai o relatie intre doua personae, ci este un stadiu al constiintei fiecaruia.

     Sa vedem acum ce ati face in situatia asta:

     Un tip intra cu sotia intr-un bar, o aseaza laa o masa, apoi pleaca sa cumpere ceva de baut. In timpul asta o prostituata se apropie de sotia lui si ii sopteste la ureche:

     -Astuia  sa ii ceri banii inainte sa faci sex cu el, ca are prostul obicei sa nu plateasca.