Despre incredere
Cel ce iubeşte trebuie sa se scuteasca pe sine de toate tarele minţii posesive.
Pecetea iubirii este libertatea de a fi fericit oricum crezi şi poţi să fii,
iar dacă nu eşti fericit cu mine, te iubesc atat de mult incat înţeleg ca
fericirea ta este mai presus de dorinţele mele. In acelaşi timp, pentru că pot
iubi fără a avea, voi fi fericit oricum, cu sau fără tine! Iubirea înseamnă
libertate. Cel ce iubeşte, preţuieşte libertatea celuilalt, iar faptul simplu
că poţi alege liber te face de la sine iubitor. Asta-i, de fapt, iubirea şi
pentru că-i atat de pronunţat liberă, prea puţini dintre noi iubim, prea mulţi
posedăm.
Un aspect al posesivităţii este frica de
a pierde obiectul iubirii. În realitate, dacă cineva ne ia iubitul sau iubita
nu se poate întampla altfel decat dacă ne aflam într-o relaţie în care iubirea
noastră nu-i reciprocă. Poate că de aceea avem multe divorţuri, prea multe
relaţii eşuate şi o inflaţie de rătăciri, extrem de costisitoare, mai ales
pentru copii.
Acolo unde iubirea e reciprocă, nimeni nu
pleacă, nimeni nu ne poate îndepărta de partenerul iubit. Se rup doar relaţiile
bazate pe posesivitate, nu acelea bazate pe iubire.
Iubirea ştie şi înţelege că pe lume există
întotdeauna alţi bărbaţi şi alte femei, poate mai frumoşi, poate mai
inteligenţi, poate mai spirituali sau mai bogaţi, dar nimic din toate acestea
nu ne poate determina să plecăm dintr-o relaţie de iubire şi asta pentru că
iubirea crează fericire, împlinire, respect reciproc, armonie şi pace, cum
toate furtunile inerente existenţei umane trec peste cei ce se iubesc fără să
le poată frange esenţa.
Niciodată n-ar trebui să ne fie teamă de
pierderea iubirii şi întotdeauna am putea avea încredere în cel iubit, căci
dacă iubirea este în inima lui, orice ar fi, el nu va pleca. Dacă pleacă, ne-am
putea păstra liniştea şi încrederea, amintindu-ne că nu ne părăseşte niciodată
cineva care ne iubeşte. Iar dacă nu ne iubeşte şi celălalt, dacă iubirea nu-i reciprocă,
nu avem beneficii pentru suflet. Într-o viaţă de om, iubirea-i hrană pentru
suflet şi pentru hrana aceasta merită să renunţăm la posesivitate şi să trăim
iubind şi fiind iubiţi, aşa cum merităm cu toţii!
Acum sa radem un pic pe tema asta.
Sotul gelos angajeaza un detectiv sa-i urmareasca sotia pe care o banuia
de infidelitate. Dupa o saptamâna de filaj detectivul îi da raportul.
- Trei zile la rând sotia
dumitale a plecat de la serviciu, împreuna cu seful ei si, dupa ce au luat
prânzul în separeul unui restaurant cochet, într-o atmosfera romantica, cu
flori si sampanie, au râs si s-au tinut de mâna, s-au dus la hotel si s-au închis
în camera.
- Si mai departe ce s-a
întâmplat?
- Pai mai departe i-am vazut pe
gaura cheii cum se sarutau.
- Extraordinar! Simt cum ma sufoc
de mânie. Si mai departe ce s-a mai întâmplat? întreba sotul gelos.
- Pai barbatul a trântit-o pe pat
si s-a aruncat peste sotia dumitale.
- Da, si apoi? Ce s-a întâmplat
mai departe, ca o omor! - Pai el si-a scos camasa si ea bluza…
- Ah, divortez! Spune mai
departe!
- Pai si-a scos el pantalonii si
doamnei i-a dat fusta jos.
- Nu-mi vine sa cred! Asa nu se
mai poate! Si, si mai departe?
- Pai si-au dat si chilotii jos.
- Si?…
- Pai nu mai stiu,
ca au aruncat chilotii tocmai pe clanta usii si n-am mai vazut, zice
detectivul.
-
Uite vezi, ofteaza sotul, incertitudinea asta ma omoara !!!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu