Nimeni nu ne poate face sa ne simtim mai bine,
mai fericiti, decit o putem face noi insine, caci noi ne cunoastem profund si
sintem in contact imediat cu senzatiile care ne atentioneaza daca totul e perfect
sau nu. A-i cere celuilalt, indiferent ca e un parinte, copil, partener, coleg
sau sef, sa ne ghiceasca dorintele si sa ni le implineasca, e ca si cum aceasta
ar fi datoria lui. Acest traseu al implinirii sufletesti poate fi scurtat
incercand, in mod direct, sa iti oferi singur realizarea propriilor dorinte.
Trebuie sa incepi sa te uiti la nevoile tale,
sa iti oferi atentia pe care o pretinzi de la celalalt, sa iti satisfaci dorintele
pe care le ceri implinite prin alte persoane, sa fii atent la ce spune sufletul
tau.
Oamenii din jur incep sa simta vibratia fericirii pe care o experimentezi si relatiile cu ceilalti se schimba intotdeauna, spre binele tau si al lor.
Mai mult, traind mereu in aceasta stare, iti dai seama ca celalalt poate fi oricum, adica il accepti asa cum e, caci fericirea sa , este responsabilitatea lui si numai a lui , care bineinteles, nu depinde de tine, ci doar de felul in care percepe el viata si ca ii este si lui la indemina sa se simta bine oricind, prin el insusi si nu prin ceilalti.
Oamenii din jur incep sa simta vibratia fericirii pe care o experimentezi si relatiile cu ceilalti se schimba intotdeauna, spre binele tau si al lor.
Mai mult, traind mereu in aceasta stare, iti dai seama ca celalalt poate fi oricum, adica il accepti asa cum e, caci fericirea sa , este responsabilitatea lui si numai a lui , care bineinteles, nu depinde de tine, ci doar de felul in care percepe el viata si ca ii este si lui la indemina sa se simta bine oricind, prin el insusi si nu prin ceilalti.
Intr-o relatie, poti ajunge sa intelegi ca
starea de fericire este o problema personala care tine de fiecare si ca a fi
impreuna – respectind libertatea si alegerile fiecaruia – poate fi ceva foarte
frumos ce nu ai mai trait niciodata,caci lipsa de atasament si de ingradire
deschide multe usi in inima fiecaruia . Nu vei mai experimenta niciodata teama
de abandon, caci vei sti intotdeauna ca singura si cea mai importanta relatie
de dragoste trebuie sa fie cu tine insuti, adica sa nu te abandonezi pe tine
niciodata si abia apoi pe ceilalti; daca tu te simti implinit(a), fericit(a) si
in pace sufleteasca, cei din jurul tau vor fi la fel.
De
cate ori nu am incercat fiecare dintre noi sa ne simtim apreciati de cei carora
le-am facut pe plac, pentru care am facut chiar compromisuri in defavoarea noastra
si nu am reusit decat sa suferim mai mult decat la inceput, simtindu-ne
dezamagiti de felul in care a reactionat cel catre care ne-am indreptat toata
atentia. Motivatia pentru care am facut acest lucru a fost din start una negative,
bazata pe un fel de troc: eu iti dau ceva in schimbul iubirii tale. Scopul final,
este unul de interes , Ceea ce pleaca de la noi spre celalalt nu are energia
pura a iubirii ci mai degraba aceea a lipsei , pamtru ca din lipsa de iubire si
apreciere incercam sa ii facem pe plac celuilalt. Traind intr-o forma
pamanteasca, aducem in relatii o suma de afinitati si aversiuni conditionate,
nevoi, precautii si griji personale care influenteaza cat de profund ne implicam
in relatia cu o anumita persoana. Cand cineva corespunde nevoilor si
preferintelor noastre, simtim placere si simpatie. Acest tip de atractie – pe
care o putem numi iubire conditionata – este o forma inferioara de iubire, prin
faptul ca poate sa dispara daca cealalata persoana nu ne mai satisface nevoile.
Dorinta inimii e sa raspandeasca liber
caldura umana, fara sa limiteze sau sa conditioneze acest schimb. Cand iubim
astfel, preceptiile ni se modifica – tot ce e pe lume ni se pare mai colorat,
mai viu si mai patrunzator. Cand suntem iubiti astfel, ne simtim recunoscuti,
observati, hraniti, sustinuti. Momentele de iubire neconditionata ne permit sa
atingem vastitatea si profunzimea experientei umane.
Gheorge pe patul de spital o astepta pe
nevasta-sa. Intr-un tarziu apare si ea.
- Gheo, sa iti povestesc ce mi s-a intamplat.
Am urcat in taxi si pe drum mi-am adus aminte ca am uitat portofelul.
- Si te-ai intors?
- Nu, ar fi durat prea mult, iar taximetristul
a spus ca nu e problema, ca o sa ne descurcam. La un moment dat a tras pe
dreapta si mi-a spus: “ce alegi? imi canti un cantec sau facem s*x?”
- Ce obraznic, iubito…. si ce cantec i-ai
cantat?
- Pai, ma, Gheo… tu pe
patul de spital si eu sa am chef de cantat??

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu