miercuri, 26 decembrie 2012

Din caietul unui poet anonim


Cind imi va fi dor 

Cind imi va fi dor de tine nu te voi cauta.
De va fi o zi senina
Imi voi aminti ca tu ai fost acela
Care mi-a pus soarele la radacina lucrurilor.
De va fi o zi trista,
Voi privi norii
Si-mi voi aminti de sirul plecarilor tale.
De va fi o zi ploioasa imi voi aminti
Prima lacrima care ti-a rostit numele,
Iar de va fi noapte, voi privi stelele,
Flori mici risipite in noapte,
Poate in zadar anume strigind “nu ma uita”.
Cind imi va fi dor de tine,
Voi imbratisa muntii si cimpiile, cerul si pomii,
Si totul imi va aminti de tine.
Da-mi va fi dor de tine nu te voi cauta;
Voi reconstitui urma pasilor tai,
Urma pasilor nostri pe sub castani in prag de seara.
Voi cauta sa-mi amintesc chipul tau
Cu ochii jicausi si rai,
Gura ta vorbindu-mi incet,
Spunind minciunile acelea atit de dulci
Despre tine,
Despre mine,
Despre noi…
Cind imi va fi dor de tine voi plinge
Pentru ochii tai cazuti in uitare,
Pentru unghiile tale prea mari pentru o dragoste.
Pentru tot ce este si poate pentru tot ce ar fi putut sa fie,
Dar,
Nu te voi cauta.
                                                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu