Viata ca un cantec

Bărbatul şi femeia sunt diferiţi şi complementari. Bărbatul lăsat singur este doar o jumătate, la fel ca şi femeia. Numai împreună, într-o stare de unire, bărbatul şi femeia vor simţi  perfecţiunea.

      Evoluţia funcţionează prin poli opuşi. Aşa cum nu puteţi merge folosind un singur picior - aveţi nevoie de două picioare pentru a merge -, tot aşa şi existenţa are nevoie de poli opuşi - bărbat şi femeie, viaţă şi moarte, iubire şi ură - pentru a genera mişcarea, transformarea; altfel nu ar exista nimic altceva decât tăcere. Polul opus vă atrage pe de-o parte, iar pe de alta parte vă face să vă simţiţi dependenţi. Şi cum nimeni nu doreşte să fie dependent, între îndrăgostiţi există o permanentă luptă. Fiecare încearcă să-l domine pe celălalt.
      Numele este acela de iubire, însă ceea ce se întâmplă de fapt este politică. Barbatul face eforturi pentru a domina femeia, pentru a o aduce într-o stare de sclavie, pentru a nu-i permite să evolueze, astfel încât să rămână întotdeauna într-o stare de înapoiere

      Gelozia este un lucru foarte complicat. Ea este compusă din mai multe lucruri. Unul din ele este frica, altul - atitudinea egoistă, dorinţa de a monopoliza; ea nu este o experienţă a iubirii, ci una a posesivităţii, o tendinta de a fi competitiv, o profundă frică de a nu fi inferior. Gelozia este compusă din atât de multe lucruri...

      Fiecare doreşte să fie iubit. Această abordare este greşită, şi acest lucru începe încă din copilărie; copilul mic nu poate iubi, nu poate spune nimic; el nu poate dărui, el poate numai primi. Singura sa modalitate de a experimenta iubirea este una pasivă; el primeşte de la părinţi, de la fraţi, de la surori, de la oaspeţi, de la străini, însă întotdeauna primeşte. Prima experienţă care se fixează în profunzimile inconştientului sau este aceea de a fi iubit.

       Problema apare pentru că fiecare a fost copil. Şi poartă în sine această dorinţă de a fi iubit; Prin urmare, fiecare cere: "Iubeşte-mă" şi nimeni nu dăruieşte, deoarece partenerul a fost crescut în acelaşi fel.
       Fiinţele trebuie să fie mereu atente ca acest accident apărut în copilărie să nu se transforme în ceva aflat permanent în mintea lor. În loc să cereţi: "Iubeşte-mă", începeti să iubiţi. Uitaţi cu totul faptul de a primi; dăruiţi. Şi vă garantez că veţi primi foarte mult.

       Iubeşti cu adevărat dacă poţi iubi fără gelozie, dacă poţi iubi fără nici un ataşament, dacă poţi iubi un om atât de mult încât propria sa fericire să fie fericirea ta - chiar dacă el sau ea- este cu altcineva şi este fericit/a, atunci iubeşti cu adevărat. Şi acest fapt te umple de bucurie. Vei fi fericit deoarece persoana iubita este fericita. Şi vei fi recunoscător celui sau celei care l-a făcut pe partenerul tău fericit. Gelozia va dispărea. Astfel iubirea ajunge la puritate. Această iubire nu poate crea nici o legatură. Iar aceasta iubire este pur şi simplu o deschidere a inimii în toate direcţiile, către întregul cer.

        Este doar o problemă de înţelegere. O pură intuiţie este suficientă pentru a nu te lăsa târât de forţele întunericului, ale negativităţii, ale distrugerii. Doar puţină atenţie este necesară pentru a te devota creativităţii, iubirii, sensibilităţii. Şi pentru a transforma aceasta viaţa într-un cântec - astfel încât viaţa să fie un dans, iar moartea să fie numai un punct culminant al acestui dans. Astfel încât să trăiesti total şi să mori total, fără să te plângi, ci cu deplina gratitudine şi mulţumire faţă de întreaga existenţă.Bărbatul şi femeia sunt diferiţi şi complementari. Bărbatul lăsat singur este doar o jumătate, la fel ca şi femeia. Numai împreună, într-o stare de unire, bărbatul şi femeia vor simţi  perfecţiunea.

      Evoluţia funcţionează prin poli opuşi. Aşa cum nu puteţi merge folosind un singur picior - aveţi nevoie de două picioare pentru a merge -, tot aşa şi existenţa are nevoie de poli opuşi - bărbat şi femeie, viaţă şi moarte, iubire şi ură - pentru a genera mişcarea, transformarea; altfel nu ar exista nimic altceva decât tăcere. Polul opus vă atrage pe de-o parte, iar pe de alta parte vă face să vă simţiţi dependenţi. Şi cum nimeni nu doreşte să fie dependent, între îndrăgostiţi există o permanentă luptă. Fiecare încearcă să-l domine pe celălalt.
      Numele este acela de iubire, însă ceea ce se întâmplă de fapt este politică. Barbatul face eforturi pentru a domina femeia, pentru a o aduce într-o stare de sclavie, pentru a nu-i permite să evolueze, astfel încât să rămână întotdeauna într-o stare de înapoiere

      Gelozia este un lucru foarte complicat. Ea este compusă din mai multe lucruri. Unul din ele este frica, altul - atitudinea egoistă, dorinţa de a monopoliza; ea nu este o experienţă a iubirii, ci una a posesivităţii, o tendinta de a fi competitiv, o profundă frică de a nu fi inferior. Gelozia este compusă din atât de multe lucruri...

      Fiecare doreşte să fie iubit. Această abordare este greşită, şi acest lucru începe încă din copilărie; copilul mic nu poate iubi, nu poate spune nimic; el nu poate dărui, el poate numai primi. Singura sa modalitate de a experimenta iubirea este una pasivă; el primeşte de la părinţi, de la fraţi, de la surori, de la oaspeţi, de la străini, însă întotdeauna primeşte. Prima experienţă care se fixează în profunzimile inconştientului sau este aceea de a fi iubit.

       Problema apare pentru că fiecare a fost copil. Şi poartă în sine această dorinţă de a fi iubit; Prin urmare, fiecare cere: "Iubeşte-mă" şi nimeni nu dăruieşte, deoarece partenerul a fost crescut în acelaşi fel.
       Fiinţele trebuie să fie mereu atente ca acest accident apărut în copilărie să nu se transforme în ceva aflat permanent în mintea lor. În loc să cereţi: "Iubeşte-mă", începeti să iubiţi. Uitaţi cu totul faptul de a primi; dăruiţi. Şi vă garantez că veţi primi foarte mult.

       Iubeşti cu adevărat dacă poţi iubi fără gelozie, dacă poţi iubi fără nici un ataşament, dacă poţi iubi un om atât de mult încât propria sa fericire să fie fericirea ta - chiar dacă el sau ea- este cu altcineva şi este fericit/a, atunci iubeşti cu adevărat. Şi acest fapt te umple de bucurie. Vei fi fericit deoarece persoana iubita este fericita. Şi vei fi recunoscător celui sau celei care l-a făcut pe partenerul tău fericit. Gelozia va dispărea. Astfel iubirea ajunge la puritate. Această iubire nu poate crea nici o legatură. Iar aceasta iubire este pur şi simplu o deschidere a inimii în toate direcţiile, către întregul cer.

        Este doar o problemă de înţelegere. O pură intuiţie este suficientă pentru a nu te lăsa târât de forţele întunericului, ale negativităţii, ale distrugerii. Doar puţină atenţie este necesară pentru a te devota creativităţii, iubirii, sensibilităţii. Şi pentru a transforma aceasta viaţa într-un cântec - astfel încât viaţa să fie un dans, iar moartea să fie numai un punct culminant al acestui dans. Astfel încât să trăiesti total şi să mori total, fără să te plângi, ci cu deplina gratitudine şi mulţumire faţă de întreaga existenţă.

        Imagini dintr-un film cu multa dragoste :