Despre singuratate si pasiune

    Zi de zit e trezesti singur in zorii zilei, te asezi la aceeasi masa unde bei aceeasi ceasca de cafea. Te uiti in jurul tau si vezi aceeasi lume mare in care tu asti atat de singur. Inveti sa lupti cu obstacolele, te bucuri de reusite sau iti revizuiesti esecurile, si o iei singur de la capat , zi de zi.  Simti raceala unor oameni dragi si apropiati, apoi caldura unor oameni straini aflati departe de tine. Prieteni adevarati descoperi in oameni pe care ii vezi rar sau poate nu i-ai vazut niciodata si esti uimit cand gasesti invidie printre cei apropiati tie. Oamenii nu trebuie sa fie perfecti dar trebuie sa fie cinstiti. Cand daruiesti fidelitate si incredere poti primi minciuna si rautate. Suntem ietati de oameni pe care i-am ranitsau carorale-am intors spatele, si condamnati de unii carora le-am oferit totul.

    Cum am ajuns singuri? Ce avem de facut?

    Solutia este sa daruiesti totul, sa depui suflet, pentru ca nu se stie niciodata cine este “om”, cum este el  si ce are de oferit .

    Pasiunea pentru o femeie sau un barbat poate capata alte dimensiuni. Fiecare are o pasiune : pentru sport, carti, timbe sau alte obiecte sau activitati. De ce nu, pasiune pentru bani, pentru munca, dorinta de succes sau de castig sub diferite forme ? Orice pasiune este o forma de iubire, una izolata dinspre cei pe care ii iubim spre multe alte lucruri . Orice relatie sau orice iubire terminata, continua in suflet printr-o pasiune care creeaza altceva, un alt fel de iubire. Pasiunea dintre oameni nu dispare cu adevarat, ci apare in alt loc unde creeaza o realitate care ne face sa ne bucuram de viata , sa continuam sa construim in viata noastra ceva durabil, deosebit. Frica de pierderea pasiunii este o frica de a pierde iubirea.

    Trebuie sa multumim mereu, macar in inima noastra celor pe care i-am iubit, si poate i-am pierdut.

    Trebuie sa ii multumim celui pe il iubim acum , dar penru care nu mai simtim aceeasi pasiune. Daca avem o pasiune inseamna ca iubirea e intreaga. Daca nu avem pasiune pentru nimic inseamna ca nici nu am cunoscut iubirea adevarata. Nu am trait inca. 

                                  

Din caietul unui poet anonim

Cind imi va fi dor 

Cind imi va fi dor de tine nu te voi cauta.

De va fi o zi senina

Imi voi aminti ca tu ai fost acela

Care mi-a pus soarele la radacina lucrurilor.

De va fi o zi trista,

Voi privi norii

Si-mi voi aminti de sirul plecarilor tale.

De va fi o zi ploioasa imi voi aminti

Prima lacrima care ti-a rostit numele,

Iar de va fi noapte, voi privi stelele,

Flori mici risipite in noapte,

Poate in zadar anume strigind “nu ma uita”.

Cind imi va fi dor de tine,

Voi imbratisa muntii si cimpiile, cerul si pomii,

Si totul imi va aminti de tine.

Da-mi va fi dor de tine nu te voi cauta;

Voi reconstitui urma pasilor tai,

Urma pasilor nostri pe sub castani in prag de seara.

Voi cauta sa-mi amintesc chipul tau

Cu ochii jicausi si rai,

Gura ta vorbindu-mi incet,

Spunind minciunile acelea atit de dulci

Despre tine,

Despre mine,

Despre noi…

Cind imi va fi dor de tine voi plinge

Pentru ochii tai cazuti in uitare,

Pentru unghiile tale prea mari pentru o dragoste.

Pentru tot ce este si poate pentru tot ce ar fi putut sa fie,

Dar,

Nu te voi cauta.

                                                

Craciun fericit !

Ati impodobit bradul?

                                 
                             

Dedicatie

     Un tip care ma tot bantuia imi spune : “ e dragut site-ul , imi doresc sa ne cunoastem real...” Omul cauta si o poza cu mine.

     Ii multumesc pentru “vizita” si ii spun ca nu poate exista ceva real intre noi .

     Raspunsul vine foarte repede : “ai nevoie de reclama pentru blog-ul tau de cacat, pe timpul altora? sanatate maxima, entropie minima, "tinerica" provinciala!”

      Am cautat in dex sa vad ce imi ureaza in afara de sanatate.

ENTROPÍE s.f. 1. (Fiz.) Mărime termodinamică de stare care reflectă ireversibilitatea proceselor fizice macroscopice. 2. (Telec.) Cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. ♦ Stare prin care toate simbolurile unei secvențe comunicate au o probabilitate egală de a fi transmise potrivit teoriei informației. ◊ Entropie estetică = stare de dezordine, de repartizare întâmplătoare a elementelor din care ia naștere opera de artă prin intervenția creatoare a artistului. [Gen. -iei. / < fr. entropie, gr.entropia]. 

entropíe s.f. mărime statistică împrumutată în lingvistică din teoria comunicației; măsoară gradul de nedeterminare a unui fenomen. 

       Am ajuns la o concluzie: personajul este foarte nefericit.

      Omul nu a învăţat încă să guste frumuseţea singurătăţii. El caută mereu să se angajeze într-o relaţie, să fie cu cineva - cu un prieten, cu un parinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societăţi, cluburi , partide politice, ideologice. religii, biserici. Toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-şi uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi încerci să uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că indiferent ce ai face, trăieşti singur.

Facem cu toţii parte din aceeaşi existenţă. Indiferent pe cine răneşti, în cele din urma te răneşti pe tine însuţi. Poate că acum nu îţi dai seama de acest lucru, însă într-o bună zi vei înţelege şi îţi vei spune: "Dumnezeule! Acest lucru mi l-am facut cu mâna mea”. . Furia, mânia, reprezintă întotdeauna un semn de slăbiciune. Când eşti furios, te pedepseşti pe tine însuţi, arzi, îţi distrugi inima şi calităţile ei înalte şi te umpli de ură

    Tot timpul judecaţi ce este bun şi ce este rău. Tot timpul sunteţi aşezaţi pe scaunul unui judecător, iar acest fapt vă face să fiţi seriosi. Există unele lucruri, lucruri mărunte, care, dacă le judecaţi, par stupide, prosteşti. Însă acest lucru se întâmplă datorită raţionamentului vostru; în realitate ele îndeplinesc, la rândul lor, un rol esenţial. Mintea nu este nimic altceva decât o colecţie de amintiri din trecut, din care se construiesc toate imaginile şi visele. Poti trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată. Judecata este ceva urât, ea îi răneşte pe oameni. Pe de o parte îi răneşti, le provoci răni, iar pe de alta doreşti ca ei să te iubească, să te respecte. Acest lucru nu este posibil. Iubeşte-i, respectă-i.
      Dacă eşti trist, undeva greşeşti; dacă eşti plin de bucurie, este dovada ca tot ceea ce faci este corect.

      Oanenii nu sunt interesati aproape niciodată care sunt rădăcinile iubirii, ci se intereseaza doar de roadele ei. Le spunem oamenilor să fie non-violenţi ( verbal , daca nu chiar fizic ), să fie plini de compasiune, să fie atât de plini de iubire încât să-şi iubească până şi duşmanii, până şi vecinii.

      Omul a uitat cine este cu adevărat. El este aproape hipnotizat de o anumită idee despre sine însuşi, pe care o poartă cu sine toată viaţa, ca pe o umbra. Iar cu această umbră nu poate cunoaşte nici un fel de împlinire.

      Ii dariuiesc admiratorului meu refuzat un filmulet cu femei tinere, sanatoase si frumoase  

               

Viata ca un cantec

Bărbatul şi femeia sunt diferiţi şi complementari. Bărbatul lăsat singur este doar o jumătate, la fel ca şi femeia. Numai împreună, într-o stare de unire, bărbatul şi femeia vor simţi  perfecţiunea.

      Evoluţia funcţionează prin poli opuşi. Aşa cum nu puteţi merge folosind un singur picior - aveţi nevoie de două picioare pentru a merge -, tot aşa şi existenţa are nevoie de poli opuşi - bărbat şi femeie, viaţă şi moarte, iubire şi ură - pentru a genera mişcarea, transformarea; altfel nu ar exista nimic altceva decât tăcere. Polul opus vă atrage pe de-o parte, iar pe de alta parte vă face să vă simţiţi dependenţi. Şi cum nimeni nu doreşte să fie dependent, între îndrăgostiţi există o permanentă luptă. Fiecare încearcă să-l domine pe celălalt.
      Numele este acela de iubire, însă ceea ce se întâmplă de fapt este politică. Barbatul face eforturi pentru a domina femeia, pentru a o aduce într-o stare de sclavie, pentru a nu-i permite să evolueze, astfel încât să rămână întotdeauna într-o stare de înapoiere

      Gelozia este un lucru foarte complicat. Ea este compusă din mai multe lucruri. Unul din ele este frica, altul - atitudinea egoistă, dorinţa de a monopoliza; ea nu este o experienţă a iubirii, ci una a posesivităţii, o tendinta de a fi competitiv, o profundă frică de a nu fi inferior. Gelozia este compusă din atât de multe lucruri...

      Fiecare doreşte să fie iubit. Această abordare este greşită, şi acest lucru începe încă din copilărie; copilul mic nu poate iubi, nu poate spune nimic; el nu poate dărui, el poate numai primi. Singura sa modalitate de a experimenta iubirea este una pasivă; el primeşte de la părinţi, de la fraţi, de la surori, de la oaspeţi, de la străini, însă întotdeauna primeşte. Prima experienţă care se fixează în profunzimile inconştientului sau este aceea de a fi iubit.

       Problema apare pentru că fiecare a fost copil. Şi poartă în sine această dorinţă de a fi iubit; Prin urmare, fiecare cere: "Iubeşte-mă" şi nimeni nu dăruieşte, deoarece partenerul a fost crescut în acelaşi fel.
       Fiinţele trebuie să fie mereu atente ca acest accident apărut în copilărie să nu se transforme în ceva aflat permanent în mintea lor. În loc să cereţi: "Iubeşte-mă", începeti să iubiţi. Uitaţi cu totul faptul de a primi; dăruiţi. Şi vă garantez că veţi primi foarte mult.

       Iubeşti cu adevărat dacă poţi iubi fără gelozie, dacă poţi iubi fără nici un ataşament, dacă poţi iubi un om atât de mult încât propria sa fericire să fie fericirea ta - chiar dacă el sau ea- este cu altcineva şi este fericit/a, atunci iubeşti cu adevărat. Şi acest fapt te umple de bucurie. Vei fi fericit deoarece persoana iubita este fericita. Şi vei fi recunoscător celui sau celei care l-a făcut pe partenerul tău fericit. Gelozia va dispărea. Astfel iubirea ajunge la puritate. Această iubire nu poate crea nici o legatură. Iar aceasta iubire este pur şi simplu o deschidere a inimii în toate direcţiile, către întregul cer.

        Este doar o problemă de înţelegere. O pură intuiţie este suficientă pentru a nu te lăsa târât de forţele întunericului, ale negativităţii, ale distrugerii. Doar puţină atenţie este necesară pentru a te devota creativităţii, iubirii, sensibilităţii. Şi pentru a transforma aceasta viaţa într-un cântec - astfel încât viaţa să fie un dans, iar moartea să fie numai un punct culminant al acestui dans. Astfel încât să trăiesti total şi să mori total, fără să te plângi, ci cu deplina gratitudine şi mulţumire faţă de întreaga existenţă.Bărbatul şi femeia sunt diferiţi şi complementari. Bărbatul lăsat singur este doar o jumătate, la fel ca şi femeia. Numai împreună, într-o stare de unire, bărbatul şi femeia vor simţi  perfecţiunea.

      Evoluţia funcţionează prin poli opuşi. Aşa cum nu puteţi merge folosind un singur picior - aveţi nevoie de două picioare pentru a merge -, tot aşa şi existenţa are nevoie de poli opuşi - bărbat şi femeie, viaţă şi moarte, iubire şi ură - pentru a genera mişcarea, transformarea; altfel nu ar exista nimic altceva decât tăcere. Polul opus vă atrage pe de-o parte, iar pe de alta parte vă face să vă simţiţi dependenţi. Şi cum nimeni nu doreşte să fie dependent, între îndrăgostiţi există o permanentă luptă. Fiecare încearcă să-l domine pe celălalt.
      Numele este acela de iubire, însă ceea ce se întâmplă de fapt este politică. Barbatul face eforturi pentru a domina femeia, pentru a o aduce într-o stare de sclavie, pentru a nu-i permite să evolueze, astfel încât să rămână întotdeauna într-o stare de înapoiere

      Gelozia este un lucru foarte complicat. Ea este compusă din mai multe lucruri. Unul din ele este frica, altul - atitudinea egoistă, dorinţa de a monopoliza; ea nu este o experienţă a iubirii, ci una a posesivităţii, o tendinta de a fi competitiv, o profundă frică de a nu fi inferior. Gelozia este compusă din atât de multe lucruri...

      Fiecare doreşte să fie iubit. Această abordare este greşită, şi acest lucru începe încă din copilărie; copilul mic nu poate iubi, nu poate spune nimic; el nu poate dărui, el poate numai primi. Singura sa modalitate de a experimenta iubirea este una pasivă; el primeşte de la părinţi, de la fraţi, de la surori, de la oaspeţi, de la străini, însă întotdeauna primeşte. Prima experienţă care se fixează în profunzimile inconştientului sau este aceea de a fi iubit.

       Problema apare pentru că fiecare a fost copil. Şi poartă în sine această dorinţă de a fi iubit; Prin urmare, fiecare cere: "Iubeşte-mă" şi nimeni nu dăruieşte, deoarece partenerul a fost crescut în acelaşi fel.
       Fiinţele trebuie să fie mereu atente ca acest accident apărut în copilărie să nu se transforme în ceva aflat permanent în mintea lor. În loc să cereţi: "Iubeşte-mă", începeti să iubiţi. Uitaţi cu totul faptul de a primi; dăruiţi. Şi vă garantez că veţi primi foarte mult.

       Iubeşti cu adevărat dacă poţi iubi fără gelozie, dacă poţi iubi fără nici un ataşament, dacă poţi iubi un om atât de mult încât propria sa fericire să fie fericirea ta - chiar dacă el sau ea- este cu altcineva şi este fericit/a, atunci iubeşti cu adevărat. Şi acest fapt te umple de bucurie. Vei fi fericit deoarece persoana iubita este fericita. Şi vei fi recunoscător celui sau celei care l-a făcut pe partenerul tău fericit. Gelozia va dispărea. Astfel iubirea ajunge la puritate. Această iubire nu poate crea nici o legatură. Iar aceasta iubire este pur şi simplu o deschidere a inimii în toate direcţiile, către întregul cer.

        Este doar o problemă de înţelegere. O pură intuiţie este suficientă pentru a nu te lăsa târât de forţele întunericului, ale negativităţii, ale distrugerii. Doar puţină atenţie este necesară pentru a te devota creativităţii, iubirii, sensibilităţii. Şi pentru a transforma aceasta viaţa într-un cântec - astfel încât viaţa să fie un dans, iar moartea să fie numai un punct culminant al acestui dans. Astfel încât să trăiesti total şi să mori total, fără să te plângi, ci cu deplina gratitudine şi mulţumire faţă de întreaga existenţă.

        Imagini dintr-un film cu multa dragoste :

                          

Banii , bucurie sau placere ?

Există o imensă diferenţă între plăcere şi bucurie. Pentru cei care ştiu limpede această diferenţă, lucrurile sunt mult mai simple. Sunt multe activităţi care le facem pentru plăcere (sex de rutină, mâncare, băutură, uitatul la televizor, etc.) şi mai puţine care le facem cu bucurie. Când facem ceva cu bucurie, timpul dispare. Suntem cu totul implicaţi.

    Bucuria este mai profundă decât plăcerea. Ea presupune întotdeauna punerea la lucru a unei abilităţi, asumarea unei provocări. Dacă mă uit astă seară la televizor - din plăcere - mâine sau peste o săptămână, cu greu îmi aduc aminte de ceea ce am văzut. Altceva se întâmplă cu o carte pe care o citesc cu bucurie. De aceea spun că bucuria e mai profundă decât plăcerea.

    Oamenii care au limpede în minte această diferenţă fac astfel încât să introducă mai multă bucurie în viaţa lor. Cultivarea abilităţilor şi căutarea de provocări pentru punerea lor în valoare este ceea ce te face să te bucuri de viaţă.     cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care nu caută provocarea, care profesează ceva fără bucurie. Câţi dintre dumneavoastră nu aţi spus: "mi-e scârbă să mai merg la muncă". Nu contează din ce pricini. Acest mod de gândire te poate chiar îmbolnăvi.

     O bucurie pe care, din păcate, tot mai puţini contemporani o încercă este bucuria câştigului.

     Ni se pare că o slujbă este cea mai bună soluţie pentru a scăpa de lipsa banilor. Ne macină mărunt frica de a nu avea cu ce să plătim facturile, de a nu avea cu ce să cumpărăm ghiozdan şi rechizite puştiului, de a nu avea cu ce plăti facultatea celui mare, o grămadă de frici ne toacă mărunt existenţa noastră consumeristă. Frica, dorinţa, lăcomia sunt sentimente. În loc să recunoaştem adevărul despre ele, reacţionăm în raport cu ele şi nu reuşim să mai gândim.
       Simţim frica lipsei de bani şi mergem la muncă, sperând că banii ne vor scăpa de frică. Suntem asemenea hamsterului. Învârtim cu lăbuţele noastre colivia rotativă până înebunim, sperând să scăpăm din ea. Când se opreşte, constatăm cu amărăciune că suntem tot în acelasi loc.

       Viaţa este mult mai subtilă şi mai complexă decât ne place unora dintre noi să credem. Lumea în care trăim este lumea în care ne alegem să trăim, fie că o facem conştient ori inconştient. Dacă alegem bucuria, asta căpătăm. Dacă alegem nefericirea, şi pe asta o căpătăm. Sunt opţiunile fundamentale pe care le facem în legătură cu modul în care ne percepem viaţa şi, în consecinţă, ale felului în care trăim. 

                                   

Vindecarea sufletului

 Tot ce ni se întâmplă, ne oglindește în măsura în care ne  trăim emoțiile – fie ele frumoase sau urâte. Nu putem visa la iubire atâta vreme cât ne îndepărtăm de oamenii care ne-au rănit în trecut, dar o facem numai fizic, nu și în interior. Nu atingem iubirea, continuând să ne urâm mamele, tații, să învinovățim pe cineva pentru o situație din viața noastră, să respingem pe cineva și să păstrăm ranchiună, iritare, neliniște, frică sau orice altă trăire discordantă într-o relație, fie și în absența momentană a acelei relații. Ceea ce nu iertăm, continuă să ne afecteze. Judecata noastră nu e dreaptă, căci judecăm prin raportare la propriile experiențe. Egoul judecă subiectiv și de aceea el nu vede binele, iubirea sau frumusețea și sensul unei situații, ci el judecă  . Iubirea se ascunde dincolo de judecăți, este un fel de a fi în lume, este o stare a existenței, este o stare lăuntrică, ce nu poate fi atacată de judecățile noastre.

     Fără a iubi existența, lumea, fără a accepta tot ce ni s-a întâmplat vreodată în viață, ca fiind în sensul firesc al vieții însăși, fără înțelegere și iertare, nu suntem vindecați. Iar dacă nu suntem vindecați, suntem neliniștiți și viața continuă să ne arate asta prin evenimente pe care le traim. Lumea se îmbunătățește când o privim cu înțelegere, cu ochii acceptării, ai sensului și ai frumuseții interioare. Ceea ce vedem ca fiind rău în jur este doar o stare ce reflectă percepția noastră. Lucrurile care-i fac pe unii să sufere, pe alții să se înfurie, pe unii să fie nefericiți, iar pe alții plini de ură, ne apar firești. Vedem în lume ceea ce vedem în minte și asta-i uluitor. Trăim emoțiile în noi și vedem că lumea-i cauza lor. Lucrurile nu au cauze decât în noi înșine și, atâta vreme cât percepția-i cauza, schimbarea percepției înseamnă schimbarea felului în care se petrec lucrurile în lume. A ne corecta percepția înseamnă, deci, a corecta cauza răului, pe care-l vedem în lume.

     A gândi diferit înseamnă a trăi diferit, a avea emoții diferite, a atrage în jurul nostru oameni, lucruri și idei ce ne vor arăta ca într-o oglindă pe noi înșine. Lumea se îmbunătățește când o privim cu înțelegere, cu ochii acceptării, ai sensului și ai frumuseții interioare. Confruntarea cu inconștientul nostru începe, în clipa în care ne dorim să cunoaștem adevărul. Tocmnai această confruntare este obstacolul fundamental. De această confurntare ne temem, de ea fugim, căci ceea ce ne poate arăta oglinda despre noi înșine va trebui să suportăm la fel cum un om suportă intervenția chirurgicală fără anestezie. Cunoașterea de sine nu-i atât de căutată tocmai pentru că această confruntare despre care vorbim aici este un fel de luptă cu forțele întunericului, iar trecerea prin întuneric ne poate aduce în stări copleșitoare.  In același timp, nu vrem să ne cunaștem pe noi, dar o facem obligatoriu, în virtutea legilor existenței. Dacă cerem adevărul, trebuie să ne așteptăm să nu fie chiar frumos sau numai frumos; în final, izbânda conștienței devine un fel de a cuceri Everestul interior! Numai după confurntarea cu întunericul din noi putem percepe lumina, putem iubi și putem să ne simțim sufletul vindecat.

       Ion si  Maria cred ca au inteles toate astea :    

  Ion si Maria s-au imbogatit si iau cina intr-un restaurant de lux.

- Ioane, cine e fufa aia care se holbeaza la tine de jumatate de ora?
- E amanta mea!
- Divortez! Plec la mama!
- Bine, dar sa stii ca dupa divort se vor termina vacantele in strainatate, shopping-ul la Milano, partidele de schi in Alpi si asa mai departe.
- Si tipa de langa ea, cine e ?
- Amanta lui Gheorghe.
Maria sta si se gandeste:

- A noastra-i mai frumoasa!                   

Sexul se face joi

 " Fiind curios de mic, la o oră de religie am întrebat profesorul (părintele – un popă de vreo 70 de ani): Când putem să facem sex? …şi îmi amintesc că mi-a răspuns când este permis din punct de vedere religios să facem sex.

     Duminica – Nu se face sex. În majoritatea culturilor şi religiilor duminica este considerată prima zi a săptămânii, naşterea Domnului, ziua în care a înviat Iisus, Sabat. Ziuă considerată de odihnă, relaxare şi rugăciune.

    Luni – Nu se face sex. Prima zi a săptămânii moderne este de fapt a doua zi, denumită şi deutera, a doua zi de când a înviat Isus. Considerată tot sărbătoare. Popular nu e bine să dai din casă, să împrumuţi bani, să lucrezi în afara casei…pentru astea ai timp destul în celelalte zile.

     Marţi – Nu se face sex. Zi aducătoare de ghinion şi nenorociri în cele trei ceasuri rele …însă cum nimeni nu ştie în care parte a zilei sunt cele trei ceasuri (ore) se stă cu smerenie toată ziua.

     Miercuri – Nu se face sex. Ziuă de căinţă şi rugăciune de la mijlocul săptămânii. Aproape toate religiile o recomandă ca zi de abstinenţă în plăcerile lumeşti, culinare etc…

     Joi – Se face sex. – Observaţie, doar în cazul în care nu este o altă sărbătoare în această zi.

     Vineri – Nu se face sex. E sfânta Vineri, sărbătoare şi cinstire a sfinţilor. Post negru clar.

     Sâmbăta – Nu se face sex. Ultima zi din săptămână este considerată ziua morţilor, zi în care se cinstesc cei plecaţi la cele sfinte. Pe deasupra, această zi este sora geamănă a zilei de marţi – aducătoare de ghinion.

     Şi s-a terminat săptămâna. Corelând ziua de Joi , singura zi în care se poate face sex cu calendarul , o să observăm că într-un  an un român credincios nu o să facă sex cam de 20 ori tot anul!!! ….. pentru că  sunt joi cu cruce roşie în calendar, apoi  joi sunt în diferite posturi.  Deci cam  20 zile sunt libere la sex.

     Azi e joi."

                      

     Un preot catolic, unul protestant si un rabin, dupa un lung si plictisitor conciliu ecumenic, se hotarasc sa se retraga pentru a se scalda într-un lac…, deh… era canicula, întelegeti si dvs, …zis si facut.

Ajung la scaldat, mai palavragesc o vreme, apoi se dezbraca si intra în apa, se scalda, ies pe iarba… si în timp ce se uscau la soare, apare un grup de femei.

Preotul catolic si pastorul protestant îsi acopera repede partile rusinoase.

 Rabinul însa îsi acoperi fata.

 Dupa ce trec femeile, crestinii îl întreaba nedumeriti pe rabin:

 - Bine, Rabbi Jacob, dar de ce nu te-ai acoperit si tu la fel ca noi?

 La care rabinul raspunde:

 - Nu stiu cum e la voi în comunitatea  religioasa, dar la noi preacredinciosii  ma cunosc dupa fata!

Despre dragoste si sexualitate

 “Iubirea are trei posibilitati:

Sexul – cea mai de jos

Iubirea – mai inalta decat sexul

Rugaciunea – cea mai inalta “  - OSHO

In viziunea lui Thomas Moore, autorul cartii “Soul Mates:Honoring the Mastery of Love and Relationship”  , suntem cu totii alcatuiti din trup, suflet si spirit, motiv prntru care actul sexual  nu se poate rezuma numai la unirea trupurilor, nu poate fi in totalitate fizic si deci nu poate fi o notiune simpla , asa cum pare. Autorul ne invita sa vedem fata nevazuta a sexului , o viziune spirituala, explicata  prin prisma celor 10 porunci erotice. Iata pe scurt care sunt acestea:

1 – etica

Spiritualitea incepe prin a reusi sa nu fii egoist. Este un aspect fundamental al maturitatii. ”. A nu fi egoist nu inseamna a te neglija pe tine sau a nu avea grija de tine si de propria satisfactia sexuala, ci a avea in vedere si fericirea celuilalt. Doar astfel poti fi cu adevarat fericita, stiindu-l si pe celalalt fericit. Autorul ne sfatuieste sa ne purtam fata de partener cu Sinceritate, Respect si Bunavointa.

2 – parteneriatul

Sexul e o uniune de personae nu numai de trupuri. “Este altceva sa faci dragoste cu un corp frumos, si altceva sa fii intim cu o persoana adevarata.”

Pentru a pregati actul sexual, trebuie sa fii o persoana interesanta, sa impartasesti cu partenerul tau inteligenta ta, cultura, ideile, valorile si talentele. Este esentiala comunicarea cu partenerul aducand in fata lucrurile importante, acele lucruri care conduc la usurarea emotionala si la un proces de eliberare fizica.

3 – viziunea

A fi spiritual insemna a avea in permanenta in vedere viata, lumea, sensul si a arata interes pentru ele. De obicei sexul incepe si se termina cu o conversatie. Conversatia vizionara nu este o sporovaiala pamanteasca centrata pe sine ci una vitala. “Indragostitii nu ar trebui sa se separe unul de celalalt dupa ce au facut dragoste fara sa nu se fi admirat unul pe celalalt, fara sa nu se lase cuceriti de celalalt, fara a nu-l fi cucerit , astfel incat sa nu se nasca sentimentul singuratatii sau al satisfactiei sau odiosul sentiment de a fi folosit. – Hermann Hesse 

4 – meditatia

A face dragoste poate fi contemplativ, iti poate permite sa cedezi nu numai in fata pasiunii ci si a unei atmosfere sublime, nepamantesti. 

5 – ritualul

“Sexul este departe de a fi doar o metoda de a face copii sau de a te simti bine. Ba este chiar mai mult decat o metoda de a-ti exprima iubirea pentru celalalta. . ..Calitatea spirituala a sexului poate creste daca dai atentie aspectului sau ritualic: temporizarea, imbracamintea, muzica, luminarile, decorul, limbajul”, adauga Moore.

6 – generozitatea

Abilitatea de a oferi partenerului sentimente abundente, inteligenta si egalitate.

7 – frumusetea

Atunci cand iubesti o persoana o vezi frumoasa, ii iubesti si trupul si il vezi frumos. Pasiunea sexuala, adauga Moore, este cea care “ne permite sa vedem frumusetea trupului in elemente mici si gesturi”. 

8 – rugaciunea

Nu trebuie sa spui rugaciuni formale inainte de  a face sex. Este suficient sa apreciezi intens puterea sexului de a exprima iubirea si de a realiza uniunea totala cu celalalt. Atunci cand crezi intens in puterea sexului de a face toate acestea, sexul insusi devine similar unei rugaciuni

9 – consacrarea

Moore este de parere ca pentru a te darui cu totul actului sexual si a-l transforma in ceva profund si adanc este necesara o evocare a spiritului (zeitei) sexului.

10 – comunitatea

A face dragoste este o chestiune cat se poate de intima si de privata. Sexul de calitate creste gradul de pozitivism  si optimism, ceea ce conduce la bucuria de a te afla alaturi de ceilalti in societate, sa fii vessel, multumit si fericit , nu numai in particular. 

                                        

Despre iubire

     Sunt situatii in care cineva ne face o placere dupa gustul si alegerea sa, iar noi nu percepem aceasta la fel. Uneori poate nu ne place deloc oferta celuilalt. In esenta, sintem cu totii foarte diferit construiti emotional si numai sufletul nostru stie exact ce anume avem nevoie pentru a ne simti bine.

Nimeni nu ne poate face sa ne simtim mai bine, mai fericiti, decit o putem face noi insine, caci noi ne cunoastem profund si sintem in contact imediat cu senzatiile care ne atentioneaza daca totul e perfect sau nu. A-i cere celuilalt, indiferent ca e un parinte, copil, partener, coleg sau sef, sa ne ghiceasca dorintele si sa ni le implineasca, e ca si cum aceasta ar fi datoria lui. Acest traseu al implinirii sufletesti poate fi scurtat incercand, in mod direct, sa iti oferi singur realizarea propriilor dorinte.

Trebuie sa incepi sa te uiti la nevoile tale, sa iti oferi atentia pe care o pretinzi de la celalalt, sa iti satisfaci dorintele pe care le ceri implinite prin alte persoane, sa fii atent la ce spune sufletul tau.
Oamenii din jur incep sa simta vibratia fericirii pe care  o experimentezi si relatiile cu ceilalti se schimba intotdeauna, spre binele tau si al lor.
      Mai mult, traind mereu in aceasta stare, iti dai seama ca celalalt poate fi oricum, adica il accepti asa cum e, caci fericirea sa , este responsabilitatea lui si numai a lui , care bineinteles, nu depinde de tine, ci doar de felul in care percepe el viata si ca ii este si lui la indemina sa se simta bine oricind, prin el insusi si nu prin ceilalti.

Intr-o relatie, poti ajunge sa intelegi ca starea de fericire este o problema personala care tine de fiecare si ca a fi impreuna – respectind libertatea si alegerile fiecaruia – poate fi ceva foarte frumos ce nu ai mai trait niciodata,caci lipsa de atasament si de ingradire deschide multe usi in inima fiecaruia . Nu vei mai experimenta niciodata teama de abandon, caci vei sti intotdeauna ca singura si cea mai importanta relatie de dragoste trebuie sa fie cu tine insuti, adica sa nu te abandonezi pe tine niciodata si abia apoi pe ceilalti; daca tu te simti implinit(a), fericit(a) si in pace sufleteasca, cei din jurul tau vor fi la fel.

     De cate ori nu am incercat fiecare dintre noi sa ne simtim apreciati de cei carora le-am facut pe plac, pentru care am facut chiar compromisuri in defavoarea noastra si nu am reusit decat sa suferim mai mult decat la inceput, simtindu-ne dezamagiti de felul in care a reactionat cel catre care ne-am indreptat toata atentia. Motivatia pentru care am facut acest lucru a fost din start una negative, bazata pe un fel de troc: eu iti dau ceva in schimbul iubirii tale. Scopul final, este unul de interes , Ceea ce pleaca de la noi spre celalalt nu are energia pura a iubirii ci mai degraba aceea a lipsei , pamtru ca din lipsa de iubire si apreciere incercam sa ii facem pe plac celuilalt. Traind intr-o forma pamanteasca, aducem in relatii o suma de afinitati si aversiuni conditionate, nevoi, precautii si griji personale care influenteaza cat de profund ne implicam in relatia cu o anumita persoana. Cand cineva corespunde nevoilor si preferintelor noastre, simtim placere si simpatie. Acest tip de atractie – pe care o putem numi iubire conditionata – este o forma inferioara de iubire, prin faptul ca poate sa dispara daca cealalata persoana nu ne mai satisface nevoile.

     Dorinta inimii e sa raspandeasca liber caldura umana, fara sa limiteze sau sa conditioneze acest schimb. Cand iubim astfel, preceptiile ni se modifica – tot ce e pe lume ni se pare mai colorat, mai viu si mai patrunzator. Cand suntem iubiti astfel, ne simtim recunoscuti, observati, hraniti, sustinuti. Momentele de iubire neconditionata ne permit sa atingem vastitatea si profunzimea experientei umane.

Iata  o pereche care se pare ca a depasit dificultatile .

Gheorge pe patul de spital o astepta pe nevasta-sa. Intr-un tarziu apare si ea.

- Gheo, sa iti povestesc ce mi s-a intamplat. Am urcat in taxi si pe drum mi-am adus aminte ca am uitat portofelul.

- Si te-ai intors?

- Nu, ar fi durat prea mult, iar taximetristul a spus ca nu e problema, ca o sa ne descurcam. La un moment dat a tras pe dreapta si mi-a spus: “ce alegi? imi canti un cantec sau facem s*x?”

- Ce obraznic, iubito…. si ce cantec i-ai cantat?

- Pai, ma, Gheo… tu pe patul de spital si eu sa am chef de cantat??

Despre sufletele pereche.

Oricine a auzit de suflete pereche. Se considera ca sunt acele suflete foarte asemanatore unul cu altul pana la identitate in gandire, concept de viata, tabieturi, aptitudini, mod de viata etc. Se crede, deasemenea, ca sufletele preche se cauta, si daca se gasesc, legatura va fi definitiva si trainica. Sufletul pereche poate aparea in viata voastra in multe moduri, dar, cand se va intampla, veti sti. Prenumele lor sau numele de familie, vor reflecta pe cei din jurul vostru.  Aveti experiente similare in copilarie sau ei arata similar cu oameni pe care i-ati cunoscut sau ii cunoasteti, pentru ca voi ati fost automat atrasi sau ati fost prieteni cu cei pe care i-ati cunoscut. Ele sunt reflectia perfecta a voastra. Puteti avea diferite gusturi fizice sau materiale, dar felul in care simtiti, felul in care va exprimati, credintele voastre si metodele de a rezona sunt aceleasi.

. Cuvintele “Suflet - pereche “ au fost folosite de catre cea mai mare parte a umanitatii, pentru cineva pe care sa-l iubiti pentru totdeauna. Ei sunt, de obicei, oameni care reapar in viata voastra,chiar daca pentru scurt timp si pentru a va face sa-i observati cand experimenteaza unele evenimente pe care voi poate le-ati experimentat cand ei au fost in viata voastra, inainte. Sau, daca ei exista permanent in viata voastra, ei sunt oamenii care impartasesc anumite credinte si au anumite reactii fata de voi. Deci, sufletele pereche pot calatori impreuna o lunga perioada de timp. Important este sa retineti ca ei pot fi ORICINE si nu neaparat un adevarat partener spiritual.  Daca luati termenul si il asezati in perspectiva, puteti gasi pe cineva cu care aveti o relatie completa, chiar daca sunteti total diferiti ca personalitate - acesti oameni pot fi Sufletele voastre pereche. Ei sunt oameni cu care aveti o infinitate de lucruri in comun. Ei sunt oameni care va sustin si va iubesc si va ajuta pentru a va ghida. Ei va inteleg pe voi si voi pe ei.

. De obicei, voi stiti cand el intra in viata voastra, pentru ca voi veti incepe sa visati o persoana careia nu-i puteti vedea fata si, pe masura ce aceasta persoana vine mai aproape in viata voastra, veti incepe sa-i vedeti cate putin fata, pana cand i-o veti vedea intregral. Invatati sa o ascultati, pentru ca ea, de obicei foloseste o a 2-a voce (a nu o confunda cu propria voastra gandire). El invoca in voi porniri, pentru ca atunci cand va gasiti unul pe altul TOTUL ESTE POSIBIL.

TOTI avem un suflet pereche. Atunci cand este atinsa  oglinda spiritului vostru (sufletul pereche), veti avea o anume senzatie, veti simtiti un fel de curent electric circuland intre voi. Veti avea senzatia ca va cunoasteti de-o vesnicie nu numai ca iubiti ci si ca buni prieteni si ca legaturile subtile dintre voi, fac inutile cuvintele. Se poate  comunica acum telepathic, prin comunicare mentala, prin dinamismul atractiei si prin atingere, ea este pe aceeasi lungime de unda ca si voi si veti afla ca nu numai ca aveti o atractie sexuala pentru ei, ci si una intelectuala . Ele vor intra in visele voastre, si va veti auzi reciproc. Daca intr-o anumita viata, s-a intamplat sa nu va intalniti, nu-i nimic, va fi in una din cele viitoare.

 
Sa fie oare cei doi suflete pereche?

Ion, la gara, cere un bilet si o întreaba pe doamna de la casa de bilete:

- Doamna, pot sa iau cu mine în tren 120 kg de dulceata?

- Cum sa luati 120 kg de dulceata? Asta nu-i marfar, nu va putem lasa sa faceti asta!

Ion se intoarce vesel, catre nevasta-sa si îi spune:

- Îmi pare rau, dulceata mea, ai auzit ce a spus doamna cu biletele… Tu ramâi acasa!

De la feminitate la fermitate.

    Exista conceptia conform careia femeile sunt cele care ar trebui sa indulceasca lucrurile, sa fie dragute cu toata lumea, sa fie mereu mai capabile sa transforme si sa puna capat unui conflict decat sa-l cauzeze asa incat simpla idee ca o femeie sa ceara, in mod clar si ferm, ceva ce are nevoie poate fi catalogat drept un gest agresiv sau chiar exagerat. Viata de zi cu zi ne pune, adesea, in situatii dificile in care e nevoie sa ne sustinem punctul de vedere.

     Trebuie gasita granita fina intre fermitate si feminitate, sa poti spune ce crezi, ce simti, ce doresti .

A te exprima cu claritate, fiind preocupat si de cei din jur, inseamna asertivitate

Poti fi multumita de tine ca iti pastrezi imaginea de „fata buna” sau de „persoana draguta”, dar in acelasi timp ii privezi pe cei din jur de oportunitatea de a te cunoaste cu adevarat. Oamenii carora le pasa de tine (parteneri, prieteni, membri ai familiei) nu vor sa te faca sa te simti rau.

    . A renunta la a fi „draguta” tot timpul, chiar si atunci cand nu e cazul, este unul din cele mai dragute lucruri pe care le putem face pentru noi. De fiecare data cand tu eziti sau eviti sa ceri ceea ce ai nevoie, te pleci in fata unor mesaje sociale sexiste. barbatii le-au obligat pe femei timp de secole, doar sa taca si sa fie de acord la orice. Gaseste-ti cuvintele pe care le vei spune si apoi exerseaza-ti limbajul corpului pentru a nu parea agresiva sau nervoasa. Aduna multa informatie te va ajuta sa te simti in siguranta legat de ceea ce ceri, iar practica te va ajuta sa ceri, mai ales, daca nu esti obisnuita sa ceri acel lucru.

A-ti sustine punctul de vedere nu inseamna ca trebuie sa fii nesuferita. Nu esti responsabila pentru a-i face fericiti pe toti, tot timpul, dar iti poti mari sansele de a primi ceea ce doresti, aratandu-le celorlalti aprecierea ta sincera si avand o atitudine concilianta.

O modalitatebuna, atunci cand vrem sa dam mesaje dificile, este aceea de a practica tehnica contrastului. Asta ofera femeii posibilitatea de a spune ceea ce vrea si ceea ce nu vrea, fara a fi prea stridenta sau prea impunatoare.Exemplu: “Nu vreau sa crezi ca nu sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce faci pentru mine” sau “suntem amandoi de acord ca……”sau „Cred ca ti-ai dat seama ca sunt revoltata in legatura cu asta dar mi-ar placea sa ascult ce crezi si tu, astfel incat sa luam toate ideile bune sa le punem pe masa si sa mergem mai departe.”

Daca te sperie ideea de a vorbi despre ceea ce simti si vrei, poti incepe prin pasi mici, in situatii cu risc redus. Asta poate insemna sa nu mai spui ca-ti pare rau de fiecare data cand altcineva da peste tine. Sau poate insemna sa ceri clarificari mai degraba decat sa pretinzi ca ai inteles. „Nu inteleg foarte bine ce spui” poate fi o propozitie extrem de asertiva, pentru ca oamenilor asertivi nu le este frica sau rusine sa recunoasca ca nu au inteles ceva. A admite ca nu stii ceva denota cat de multa incredere ai in tine. A pune intrebari de cate ori ai nevoie poate ajuta la construirea increderii: vei avea informatiile de care ai nevoie, iar oamenii te vor lua mai in serios.

Iata o dovada de asertivitate : 

Doua calugarite la cumparaturi intr-un magazin alimentar. Una dintre ele o intreaba pe cealalta: - Ce-ai zice de niste bere? - N-ar strica, dar mi-e rusine sa cumpar asa ceva. - Nici o problema, rezolv eu. Iau ele o cutie cu 6 sticle cu bere si se duc la casa. Casierul se uita mirat la ele. Calugarita zice: - Asta-i ca sa ne spalam parul. Casierul, fara sa ezite, se apleaca sub tejghea si pune o punga de covrigei linga bere: - Sa nu va uitati bigudiurile...